Trauma generațională, cunoscută și sub denumirea de traumă intergenerațională, se referă la transmiterea experiențelor traumatizante sau a factorilor de stres de la o generație la alta. Acest tip specific de traumă apare adesea ca urmare a unor experiențe personale directe, martor fiind la acte de violență sau trăind în medii unde amenințarea violenței este constantă. Astfel de traume se pot manifesta în diverse moduri, inclusiv prin anxietate, depresie și tulburare de stres posttraumatic (PTSD).

        Această formă de traumă psihologică poate duce la probleme de sănătate fizică și mentală, precum și la dificultăți sociale și emoționale. De exemplu, copiii care cresc în familii afectate de violență domestică și care sunt traumatizați în copilărie pot dezvolta anxietate sau depresie la vârsta adultă. Ei pot, de asemenea, să întâmpine dificultăți în a avea încredere în oameni sau în a forma relații intime — acest ciclu de traumă nerezolvată poate afecta mai multe generații de-a lungul timpului.

              Trauma generațională poate fi transmisă prin ADN de la un membru al familiei la altul. Unele persoane sunt predispuse la aceasta, dar este important de menționat că nu toți cei care experimentează trauma intergenerațională dezvoltă simptome legate exclusiv de experiențele lor. Este o traumă complexă, iar mulți factori sunt implicați în dezvoltarea acestei traume moștenite, inclusiv reziliența și accesul la resurse